Countdown. Sau cum sa se duca dracului tot.

Era dependenta. Daca nu isi lua doza zilnica de EL, devenea isterica, intra in sevraj instantaneu. Ii curgea pur si simplu prin vene, ca otrava.

Dar intr-o zi s-a decis sa mearga la dezintoxicare. Era mult prea rupta de realitate. Vroia o gura mare de aer. Ramasese prea mult timp fara oxigen.

Si a trebuit sa renunte fara morfina. Morfina ii facea rau, nu il putea inlocui. Nimic nu semana cu el.

Sevrajul era atat de puternic… tremura. plangea.

……..si a cedat…….

Despartire

Ma uit in jur si toti sunt imbracati in gri… Si ma uit cum sunt..plictisiti..obositi..se uita-n gol..
Facem totul degeaba? Stiti voi ceva ce nu stiu eu sau stiu eu ceva ce nu stiti voi?
Poate ca asta faceti cand cascati…imprastiati sictir..da frate da..sictir…
Sunteti tristi..sunteti mediocri. Si vreti ca toata lumea sa fie la fel…
Daca n-aveti voi sa nu aiba nimeni? Pai atunci stiu eu ceva ce nu stiti voi..Eu nu vreau sa fiu asa ! Nu vreau sa fiu asa!
Cascatul e la fel de nociv ca…adidasii racheta..ca supermarket-ul cu 15 case din care nu merge decat una singura… ca aia care claxoneaza la stop cand e rosu si cand oricum n-ai unde sa te duci… ca idiotii care arunca cu gunoaie de la balcon… ca soferii de taxi care nu te iau in cursa ca e prea scurta… ca bodyguar-zii care se imbraca intr-o unifoma si gata sunt Rambo… ca vanzatoarele care te trimit la colt sa schimbi ca n-au sa-ti schimbe ele… ca tarfele care fac muie pe bonuri de masa… PE BONURI DE MASA :) ):)) …ca gratarele facute pe marginea soselei in praf si fum…si-ar mai fi…

Stiu cine esti! Nu te plangi tu in fiecare zi colegilor ca viata e de cacat si ca intr-o zi o sa-ti iei lumea in cap?!?..Nu o sa faci asta! Pentru ca nu ai tupeul asta!

Da, in ziua aia pe Magheru o sa treaca o hoarda de inorogi si o sa se cace bezele… da poate in ziua aia o sa te duci pana la munte ca tupeu sa depasesti poiana nu cred ca ai pentru ca esti limitat..asta esti…
Ai cascat..te-ai limitat.

Traiti degeaba…Asta e…Traiti degeaba…va treziti in fiecare dimineata ca suna ceasul da de ce l-ati pus sa sune habar n-aveti….

Si eu imi fac probleme ca o sa sufar dupa el?…Stii ce imi vine sa fac?…Sa ma duc in cel mai apropiat cimitir sa ma asez pe o banca si sa astept..A..si sa casc…ca asa face toata turma…

Copyright @ Despartire – http://www.youtube.com/watch?v=FFZjGTm4lOg

Filed under: Uncategorized | 2 Comments

Ai aparut tu…

Era totul monoton. Ma obisnuisem sa nu imi pese de nimeni si nimic, sa fiu doar eu in lumea mea. Aveam doar cativa amici, si niciun prieten bun. Dar acceptasem asta. Incetasem sa ma mai intreb de ce se intampla asa, cu ce am gresit sau cu ce gresesc. Aveam tot timpul sa ma gandesc la mine, si sa plang. Altceva nu puteam face. Lumea mea era pustie. Nimeni nu ma vedea plangand, sa ma intrebe ce mi s-a intamplat.

Dar atunci, cand credeam ca asa va fi pentru totdeauna, cand ma obisnuisem sa fiu singura, ai aparut tu.
Tu care mi-ai dat lumea peste cap total. Tu care mi-ai rapit si ultimul gand, si ultima clipa, si ultima lacrima.
Ai intrat in viata mea fara sa vreau, fara sa vrei, fara sa stiu sau sa stii ca se va ajunge aici.
M-ai speriat. Nu stiam ca sentimentul asta poate schimba atatea. Nu stiam ce sa fac. Te-am intrebat, nu ai stiut nici tu.
Gandurile mele o luasera razna, zburau unde nici eu nu imi puteam imagina ca pot ajunge.
Totul era pe dos. Cand ploua afara, radeam. Cand era soare, imi era frig. Imi placea la scoala. Ba nu, nu puteam sa fiu aproape de tine.
Imi faceam prieteni. De ce brusc eram mai sociabila?..De ce aveam nevoie de cei din jurul meu?…

Retoric. Totul este retoric. De ce ai aparut tu, cel care mi-ai distrus lumea, dar mi-ai daruit-o pe-a ta?…

Filed under: Uncategorized | 7 Comments

Countdown.

Totu-i pastelat. Imi e mai bine ca niciodata. Cred ca m-am indragostit, cu toate ca de persoana total nepotrivita. Si ce-i cu asta?? Daca totul ar fi perfect, nimic nu ar mai avea sens, nimic nu ar mai fi frumos. Perfect inseamna monoton, deci plictisitor, deci de cacao:)

Baaai ce bine e sa ai prieteni. Nu stiu ce m-as face fara ei.

Mai pe seara preiau ideea de la Sirk, si scriu despre melodii speciale, care ne aduc aminte de momente speciale.

Filed under: Uncategorized | No Comments

Jamais aimer à nouveau

Trecusera vreo 2 luni de cand se intamplase ce se intamplase. Credea ca a uitat tot. Haha, ce proasta… nu ai cum sa uiti..dar ma rog…

Intr-o seara, dupa ce s-a culcat, a inceput sa viseze….

Si se visa printre nori, printre stele…
Era si Luna pe acolo…. flirtra cu Venus… Se uita la ei si isi aducea aminte de jocul asta de-a “nu-mi placi, dar nu ma supar daca vii mai aproape”… Isi aducea aminte de cate ori il jucase si ea…

Dar isi promisese ca nu va mai iubi pe nimeni niciodata. Era sigura ca promisiunea asta va fi incalcata intr-o zi …dar o facea sa se simta mai bine ideea ca pentru ea iubirea disparuse cu totul. Sau ii placea sa creada ca se simte mai bine, cel putin…

La ora 6:00 a sunat ceasul si s-a trezit, bineinteles ca nu mai stia mare lucru din ce visase… Era oarecum nedumerita..de ce erau picaturi de apa pe perna?!?..Ce dumnezeului, doar nu ploua in casa……

Filed under: Uncategorized | 2 Comments

Pentru stat in casa…. pentru plans, pentru meditat, pentru ce vreti voi.


Rod Stewart – I don`t want to talk about it
Asculta mai multe audio Muzica

Ploaia este doar pentru a-i ajuta pe miile de oameni care plang in acest moment.

Daca un om merge prin ploaie, plangand, nu va mai fi privit suspicios de nimeni. Fiindca, in ploaie, toti suntem la fel.

Cerul plange pentru noi:).

Si oricum, ce ati vrea, sa fie soare?…e 3 octombrie oamenilor!!:)

by BitterTaste

Filed under: Uncategorized | 1 Comment

Klein.

Zi dupa zi. La fel. Rutina. Dimineata. Autobuz, liceu. Ore, ore ore, ore. Pauza. EL. Ore ore ore. Pauza. El. Unde e el?…..

Prigat de visine, Comatose , luna plina, si el. Perfect.

Totul devenea din ce in ce mai gri. Aerul era din ce in ce mai greu. Si pana la urma a cedat. Si asta a fost tot. Era sigura ca nimeni nu o sa observe ca nu mai e la fel.

Si ce?… Si ce daca nu ii convine ca esti asa cum esti?…. Ar trebui ca tu sa fii pe primul loc, si atat. Deci da-l dracu si mergi mai departe. Lumea nu se termina aici.

De-ar fi fost asta tot…. Ar fi perfect daca ar disparea, daca nu ai mai sta sa il cauti cu privirea in fiecare clipa. Ar fi mult mai usor pentru tine. Proasto!.

[Aberatii...]

by BitterTaste.

Filed under: Uncategorized | 1 Comment

No title

Programul de dimineata este infernal. Dar deja ne-am obisnuit.

Colegi noi (buna Sabiin:D), profesori noi, materii noi, ora de trezit noua, haine noi, impresii noi, temperaturi noi, prieteni noi, locuri noi, experiente noi.

Dimineata toata lumea e in curte cu tigara in mana, pe stomacul gol…Fratiloor, ati inebunit?…

Fite noi, manuale noi, alegeri noi, opinii noi, ignorante noi, nori noi, cerinte noi.

Banii pentru manualul de romana. si pentru ala de mate. si pentru ala de fizica.

Filme noi, muzica noua, aptitudini noi, enervanti noi, accesorii noi, freze noi.

Aaaa… si pentru ala de chimie. Si sa nu uitam de alea de biologie, economie, istorie si geografie. Si nici de cele de engleza si germana.

Noua eu:)

Filed under: Uncategorized | 1 Comment

Soni de Andrei Ruse

Update 2: la pentru cei care vor un fragment mai mare, uitati aici: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/soni-3089554/


update:

Am terminat azi de citit cartea… in mai putin de 24 de ore.
Impresii: este cea mai buna dar totodata si cea mai proasta carte pe care am citit-o. Povestea e bine conturata, dar are un final dezastru. Dar cum spunea si Andrei intr-un interviu, pentru o persoana care are o anumita mentalitate, si ar vrea solutii ingenioase si in acelasi timp cat se poate de simple, finalul este genial.
Per ansamblu, cartea este foarte buna. Deci merita sa o cititi.:)

“s-a aplecat sa dea drumul la taximetru
-unde mergeti?
-la…intersectia carol cu mosilor. e un magazin de servicii funerare acolo, nu?
-nu stiu, o fi daca ziceti dumneavoastra, eu nu le stiu p-astea… v-a murit cineva?
-inca nu, i-am raspus zambindu-i.
-pai…si ce faceti acolo? m-a intrebat, in timp ce a pornit tare spre teiul doamnei.
-ne interesam si noi, ce sa facem?
-aaa… aveti pe careva bolnav, nu?
-eu.
-dumneavoastra?…da’ ce ati patit?
-pai…nici nu stiu cum sa va zic. am aflat ca am cancer.
-doamne fereste!
-e, asta e acum, m-am obisnuit cu ideea, nu e de ieri alaltaieri. si ma duc sa vad si eu…ma-ntelegeti…
taximetristul ramasese mut. se uita la mine cu mila si, chiar daca imi venea sa rad, incercam sa fiu trista ca sa-l impresionez si mai mult.
-domnisoara, glumiti cu mine?
-ba deloc! am foile de la spital in geanta daca vreti sa vi le arat.
-nu, doamna, nu-i nevoie…va cred, cum sa…da’ cum doamne iarta-ma?
-e, cum? pur si simplu. nu stiti cum e cu cancerul?
-asa, ati aflat la un control sau…?
-exact asa.
-de la televizor e, va zic eu! am vazut cateva documentare… si-asta face cancer! nu stie lumea, dar asta si tigarile e, fir-ar mama lor!
-pai de la televizor mi-a zis si mie ca e…
incercam sa ma abtin cat puteam de mult sa nu rad in hohote. dana la fel, o observasem in oglinda. avea mana pe fata.
-de la televizor, nu?
-daca va zic…mai ales de la prostia aia de otv.
-aoleo!
-pai da, nu stiati? ca aia emit prost de tot, au niste aparatura d-aia veche, vai mama ei. si cum eu ma uitam in fiecare seara… am patit-o, vedeti?
dana se chirchicise toata in spate si tremura de ras. din cand in cand mai scotea niste chicoteli, apoi isi lasa doar gura acoperita de mana ca sa i se vada ochii inlacrimati.
-vai, da’ nu plangeti doamna, doriti un servetel? s-a sesizat imediat soferul.
-nu, nu, multumesc. doar ca…mi-e greu acum sa reaud povestea, i-a raspuns dana silabisind.
-doamne pazeste!! a exclamat taximetristul, inchinandu-se in fata bisericii de la obor. dar cum? si nu faceti tratamente d-astea?
-ba fac, d-aia nu mai am nici par!
-aoleo! eu asa credeam ca va tundeti dumneavoastra, am si vrut sa va intreb.
-nu, nu… eu aveam parul lung de tot. n-am din pacate nicio poza la mine sa v-arat.
-doamne pazeste! si s-a inchinat din nou, fara sa fie vreo biserica de care sa stiu prin preajma.
-asta e viata, ce sa-i facem acum? am concluzionat eu.
-da, mama ei, da’ cum se intampla…am auzit-o si p-asta! si de la otv ziceti, nu?
-de la otv, de la acasa, mi-a dat doctorul o lista. le stia bine, ca mai sunt cazuri.
-da’ la acasa ce-are, doamna?
-tot asa! transmisii proaste. cica nici proteveu’ nu o duce prea bine, dar cu acasa e pulbere.
-doamne! sa-i spun lu’ nevasta-mea! sarbu asta chiar ca-i al dracu’ de zgarcit…am tot auzit… si cu tratamentele-astea nimic?
-nimic, nimic…m-am dus prea tarziu. bine, sanse pot fi, nu zic… da’ mai am cateva luni si acum ma gandeam sa vad cum ma-ngrop si eu…ca omul.
-doamne, da’ ce-a ajuns lumea asta…
-macar e bine ca mai aflam si noi. ce, eu daca stiam dinainte ma mai uitam la diaconescu, la d-astea?
-da, dar chiar asa, sa moara oameni si altii sa faca bani asa? chiar pan-aici? nu e nene! nu mai e viata cu nesatuii astia! si-atat, doar de la televizor, asa?
-pai ce-mi trebuia mai mult?
-doamne-ajuta! si s-a crucit iar. ce-am ajuns…”

Fragment din romanul “Soni” al lui Andrei Ruse. Mie una mi se pare de un umor negru genial. cititi si voi cartea si mai vorbim dupa. V-am pupat!

Filed under: Uncategorized | 5 Comments

Necrologul lui Jonathan Trager

Jonathan Trager, cunoscutul producator al televiziunii ESPN, a decedat noaptea trecuta in urma pierderii sufletului sau pereche si a logodnicei sale. Avea 35 de ani. Un om bland, cu un comportament obsesiv. Johnatan nu s-a comportat niciodata ca un romantic pierdut. Dar in ultimele zile din viata sa, ne-a dezvaluit o latura necunoscuta a psihicului sau. Aceasta noua persoana cu trasaturi oculte si-a cautat sufletul pereche intr-o maniera Agatha Christie. Cauta o femeie alaturi de care a petrecut doar cateva ore pretioase. Din pacate, cautarea s-a sfarsit sambata seara, intr-o maniera brutala, un esec total. Dar chiar si dupa aceasta, curajosul Trager a sustinut idea ca viata nu este doar o serie de accidente nesemnivicative. Ci este o plasa tesuta din moment delicate ce culmina cu dezvaluirea unui maret plan divin. Intrebat despre pierderea dragului sau prieten, Dean Kansky, castigator al premiului Pulitzer si directorul publicatiei “New York Times”, l-a descries pe Johnatan ca fiind un om schimbat in ultimele momente ale vietii sale. “Vedea lucrurile mai clar” a afirmat Kansky. In final, Johnatan a realizat ca daca vrem sa traim in armonie cu universul, trebuie sa credem cu totii in ceea ce grecii numeau “fatum”. Iar noi il numim “destin”.

Drepturile de autor nu imi apartin mie, cu toate ca mi-ar fi placut.

Extras din filmul “Serendipity”.

Filed under: Uncategorized | No Comments
Cautati o agentie de turism?Accesati bigtravel.ro;avem si sejururi grecia pe rextravel.ro